Reflectii

 

ZBOR SFÂNT SPRE ALTAR CU SUFLET ÎNFLORIT ŞI ROURAT

 

 

            Fiecare primăvară e o aşteptată sărbătoare, e o primenire şi o înmugurire. Căci un fuior de lumină vine, ca o înflorire, ca o încântare şi cuprinde totul. Aşa s-a întâmplat şi pe 11.04.2010.

            Pentru copiii comunităţii catolice din Câmpulung Muscel, ziua de 11 aprilie 2010, a fost cea mai frumoasă dintre sărbătorile posibile, o ceremonie sfântă, cu aripi de lumină. Iar pentru membrii comunităţii va rămâne o amintire de suflet înflorit şi îndumnezeit, căci în această zi înălţătoare copiii ei au primit Prima Sfântă Împărtăşanie. Sfârşitul Săptămânii Luminate nu putea fi mai frumos încununat decât cu acest eveniment unic în viaţa copiilor, dar sfânt făcut în anul sfintei preoţii.

            Spre descoperirea lumii şi a luminii prin credinţă copiii au fost îndrumaţi, pregătiţi şi iniţiaţi de către Pr. Păuleţ şi Sr. Tereza Ciuchin. Colaborând, i-au făcut pe copii să înţeleagă adevăratul sens al credinţei: hrană, iubire, viaţă, speranţă, pentru ca oricine să poată renaşte şi înflori în faţa oricărui obstacol. A fost o pregătire şi o întremare, înainte ca fiecare bobocel să-şi ia zborul din mugurul-cuib în valurile vieţii. Luând Prima Sfântă Împărtăşanie, sufletul fiecărui copil a înflorit căci a primit hrană spirituală. Privind faţa bumbuţilor, eliberaţi de emoţiile momentului şi de stresul impus de mulţimea venită la ceremonie, n-aveai cum să nu constaţi această strălucire. Acesta a fost un pas din strădania sprea a-ntâmpina ziua de mâine cu iubire şi smerenie.

            Înainte de momentul primirii Sfintei Împărtăşanii, într-o rostire plină de duh, a urmat un elogiu adus lui Dumnezeu şi creaţiei sale – copilul. Părintele paroh ne-a amintit că ne putem salva de orice pericol întăriţi de sacramente, prin revenirea la credinţă, la forţa ei uimitoare: iubirea şi speranţa. Cuvântul apăsat, convingător, uimitor prin rotunjimi şi freamăt interior a fost o evocare a oglinzii unice pe care trebuie s-o purtăm în suflet ca pe o icoană, ca pe o adevărată taină.

Biserica înveşmântată-n straie de sărbătoare, cu flori, lumânări, copii şi oameni a fost neîncăpătoare. În mijlocul nostru, alături de mic şi mare, tânăr sau bătrân, naşi, prieteni, fraţi, ne-au bucurat şi onorat cu prezenţa lor deosebită Surorile Sfântului Paul: Superioara Generală Sr. Therese Browne, Sr. Jean, Sr. Kathleen. Astfel ne-am adunat în jurul altarului cu inimi iubitoare, devotament, indiferent de limbă şi cultură, într-un dialog comun de credinţă.

            Cei 12 copii, apostoli cu chip de îngeraşi imaculaţi, pluteau, cântau, visau, se minunau, parcă nimic din ce-i omenesc nu le lipsea. Şi totuşi, pentru siguranţă-n viaţă aveau nevoie de un suport pentru trup şi suflet: împărtăşire din farmacia invizibilă a lui Dumnezeu, pentru ca să-nmugurească, să-nflorească şi să se-ndumnezeiască. Reînviat de primăvară, acum, tot universul se aşezase parcă în genunchi şi asculta sfânta şi curata liturghie înălţătoare.

            În acest cadru solemn şiragul de boboci a început să înflorească şi să primească de la Dumnezeu tezaurul cel mai de preţ oferit de preot. Acesta, mai târziu, într-un dialog spontan cu copiii, le-a recomandat să-L păstreze şi să-L primească mereu cu respect şi sfinţenie. Aurorate şi uşor străluminate, chipurile micuţilor 12 apostoli, cu aripi de îngeri, atunci când se-mpărtăşeau parcă se eliberau de muguri şi înfloreau.

            Acum, în Duminica Luminată, ceremonia avea culoarea cerului azuriu, scăldată de lumina şi muzica Învierii, peste tot plutea spiritul inocent, vesel al copilăriei celor 12 narcise stelare: Anca, Aurelia, Antonia, Andrada, Emanuela, Lucia, Oana, Melina, Maria, Ştefania, Cosmin şi Robert. În interiorul bisericii se oglindea văzduhul inundat de sacru, văzduh ca o lacrimă de bucurie zărită-n ochii părinţilor sau bunicilor.

Spre vie amintire micuţii îngeraşi s-au îndulcit şi au primit de la părintele paroh o iconiţă-medalion ţi un suvenir cu momentul ceremoniei imortalizat pe o fotografie.

            Totul a fost un zbor sfânt spre înalt cu sufletul înflorit şi rourat amintindu-ne că fiecare sărbătoare e un dar de care trebuie să ne bucurăm, iar în anul sfintei preoţii are o semnificaţie şi mai mare!

                                                                Babeu Rodica

  

Ce este Postul Mare?

Intrând pe site ercis.ro am gasit un articol cu titul de mai sus. Voi încerca să preiau câteva idei din acel articol care sper vor aduce un plus de spiritualitate şi informaţie în vieţile noastre.

Postul Mare este o perioadă specială din anul liturgic, în care poporul creştin se pregăteşte să celebreze misterul Paştelui.

Postul Mare este timp favorabil pentru a rămâne cu preasfânta Fecioară Maria şi cu sfântul Ioan, discipolul preaiubit, alături de Cristos care pe cruce săvârşeşte sacrificiul vieţii sale pentru întreaga omenire (cf. In 19,25).

"Îşi vor îndrepta privirea spre cel pe care l-au străpuns": este timp propice pentru a privi cu încredere la coasta lui Isus, din care ţâşnesc "sânge şi apă" (In 19,34)!

"Postul Mare să fie pentru orice creştin o reînnoită experienţă a iubirii lui Dumnezeu dăruită nouă în Cristos, iubire pe care în fiecare zi, la rândul nostru, trebuie s-o redăruim aproapelui, mai ales celui care suferă mai mult şi este în necesitate. Numai aşa vom putea participa în mod deplin la bucuria Paştelui" (Benedict al XVI-lea, Mesaj pentru Postul Mare 2007).

Prima zi a Postului Mare este Miercurea Cenuşii, zi de post şi abstinenţă. In această zi primim prin lecturile de la Sf. Liturghie invitaţia de a intra în acest timp sfânt. “ Sunaţi din trâmbiţă în Sion, rânduiţi un timp de post sfânt, chemaţi pe toţi la adunare!” (Ioel). Tot ]n Miercurea Cenuşii, după predică, se binecuvântează cenuşa provenită din ramurile din Duminica Floriilor din anul anterior care apoi este pusă pe capetele noastră în semn de pocăinţă . Cuvintele care insoţesc acest gest sunt semnificative pentru întreaga perioadă a Postului Mare:”Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie”. In evanghelia aceleaşi zile, luată din predica de pe munte (Matei 6,1-6.16-18), ne sunt recomandate cele 3 practici ale Postului Mare:

- rugăciunea (mai ales Liturghia zilnică şi Calea crucii);

- postul (ansamblul de practici de mortificaţie: hrană - cuvinte - distracţii): mortificaţia permite mai multă disponibilitatea pentru aproapele, mai mult timp pentru voluntariat şi mai mulţi bani pentru caritate;

În Postul Mare Biserica aminteşte că sunt prescrise:

- postul şi abstinenţa de la carne: Miercurea Cenuşii şi Vinerea Sfântă;

- abstinenţa de la carne: în fiecare vineri din Postul Mare. 

- pomana (ajutor faţă de aproapele nostru mai nevoiaş decât noi).

Biserica recomandă, în Postul Mare, îndeosebi practicarea faptelor de milostenie trupească şi sufletească:

Cele şapte fapte de milostenie trupească

1. A da de mâncare celor înfometaţi.

2. A da de băut celor însetaţi.

3. A îmbrăca pe cei goi.

4. A găzdui pe pelerini.

5. A vizita pe cei bolnavi.

6. A vizita pe cei închişi.

7. A îngropa pe cei morţi.

Cele şapte fapte de milostenie sufletească

1. A sfătui pe cei în îndoială.

2. A învăţa pe cei neştiutori.

3. A avertiza pe păcătoşi.

4. A mângâia pe cei mâhniţi.

5. A ierta ofensele.

6. A suporta cu răbdare nedreptatea.

7. A ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Aceste practici, "exprimă convertirea în raport cu noi înşine, în raport cu Dumnezeu şi în raport cu ceilalţi" (Catehismul Bisericii Catolice, 1434).

 Domnul să ne susţină cu harul său în drumul nostru de convertire şi de credinţă.


Intâmpinarea Domnului – Ziua Persoanelor Consacrate

Citind şi meditând scrisoarea pastorală a arhiepiscopului Mitropolit de Bucureşti, Dr. Ioan Robu cu ocaza acestei solemnităţi, m-am oprit asupra următoarelor cuvinte „să fim semănători de lumină prin slujirile noastre diferite”. Surorile de Caritate ale Sfântului Apostol Paul venite în România imediat după revoluţie, au semnat cu iubire lumină în comunitatea noastră şi au însemnat pentru noi cei din Câmpulung o mare binecuvântare.

 Imi amintesc şi acum începururile colaborării cu aceste surori. La începutul primăverii anului 1991 am primit un telefon de la arhiepicop spunându-mi că vor sosi la Câmpulung două surori din Anglia pentru a vedea clădirile din Câmpulung pentru începerea cursurilor de vara pentru limba engleză. Prima întâlnire a fost interesantă. Eu nu ştiam engleza, ele nu cunoşteau româna, dar fiecare dintre noi ştiam puţin franceza şi în plus gestica a făcut toată admosfera.

Din vara anului 1991 timp de 17 ani la rând s-au desfăşurat în Cîmpulung Muscel aceste cursuri de engleză, susţinute, sub coordonarea surorilor, de profesori din Anglia si Irlanda. Putem spune fără a greşi că în aceşti ani  de activitate voluntară, prin darurile diferite ale tinerilor, profesorilor, surorilor, preoţilor am semnat lumină în sufletele tuturor.

Apoi din 1994, prin stabilirea Surorilor în mijlocul comunităţii noastre, Dumnezeu ne-a copleşit pe parcursul anilor de alte semne concrete de lumină: depuneri de voturi perpetuee, infiinţarea Şcolii Sfântul Iacob cu cele trei departamente (grădiniţă, ciclul primar şi ciclul gimnazial), Coşul de pâine pentru cei în nevoi, implicarea in activităţile Asociaţiei Sfântul Vincentiu de Paul, Conferinţa Sfântul Iacob şi în Asociaţia Caritas Câmpulung, etc...

Aceasta, este pe scurt o descriere succintă a vizualului; dar cine poate măsura, oare, lucrarea interioară a harului lui Dumnezeu revărsat în sufletele noastre prin diversitatea slujirilor din comunitate !   M-a imprsionat candoarea şi disponobilitatea Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul pentru a-şi trăi vocaţia în mijlocul poporului nostru. Nu e uşor să te acomodezi unor altor mentalităţi, unei alte limbi şi să te dăruieşti cu totul slujirii lui Dumnezeu şi celor din jurul tău. Prezenţa lor a dat un suflu nou comunităţii din Câmpulung şi nu numai.

În această zi de sărbătoare, ne prezentăm în faţa Domnului împreună cu Surorile din comunitate, cu lumânările binecuvântate, aprinse penrtru a continua să fim pentru timpul nostru semnatari de lumină, şi a-i mulţumi Domnului pentru diversitatea darurilor primite

Mulţumesc surorilor pentru implicarea lor, spirituală, educaţională, morală şi materială în operele caritabile din Câmpulung. Cerem lui Dumnezeu prin rugăciune comună  statornicie în slujire a tuturor celor chemaţi la viaţa consacrată.

Inchei aceste câteva gânduri preluând aceleaşi cuvinte de învăţătură al arhiepiscopului nostru care pentru mine şi sper şi pentru dumneavoastă, au însemnat o încurajare pentru viitor:” El ne-a chemat pe toţi, consacraţi şi neconsacraţi, laici şi preoţi, să fim semănători de lumină prin slujirile noastre diferite. Chiar dacă nu totdeauna ne reuşeşte, să îndrăznim a o lua de la capăt, în fiecare zi, ca şi cum astăzi ar fi începutul slujirii noastre. Dragi surori, persoane consacrate, iubiţi confraţi preoţi, Sărbătoarea Prezentării în templu să fie pentru toţi o nouă ocazie de primenire sufletească şi de întărire a flăcării idealurilor noastre de slujire.”

 

 

 

Parohia Romano-catolica Campulung Muscel

Vizitatori
Counter